E imperios necesar sa marchez inceputul noului an aici. Sunt proaspat intoarsa din tara, deci traiesc un amestec de tristete si fericire, fix cheia succesului in postarile mele de pe vechiul blog. Sa vedem daca reteta functioneaza din nou!
In contextul unei schimbari pe plan personal, am luat decizia pripita, dar binevenita, de a merge acasa de Revelion. Vizita scurta, cat sa am timp sa marchez obiectivele turistice importante: parintii (doua zile senine, cu capul limpede si cu activitati prestabilite: mancare, televizor, somn - in oricare ordine doriti, plus scurte momente de socializare cu ai mei) si cei mai intimi prieteni din Sibiu (nici macar doua zile, insa fara cap limpede si fara activitati neaparat prestabilite, cu mancare, dar fara somn).
Intoarcerile la Sibiu sunt triste si splendide pana la disperare. Ma intreb, de fiecare data, cat va tine durerea asta, dupa cate despartiri o sa ajung sa nu imi pese de ce las in urma? De cati ani si de cate vizite? Si de cat timp va fi nevoie ca sa pot pune semnul egal intre oamenii pe care ii cunosc aici si cei pe care i-am lasat acolo?
Intrebarile astea ruleaza acum in capul meu, singure si plictisite, dar nu vreau sa duc textul in directia asta, asa ca o sa las aici (sunt si pe FB) doua idei care m-au marcat: sunt EU din nou si raman indragostita de iubire.
Semnat:
GG
No comments:
Post a Comment