Preambul
Fericirea e o stare de spirit. E greu s-o defineşti ştiinţific, există atatea abordări, atatea perspective. Dar ştim că, fiind o stare, nu e permanentă. Ce mi-e clar e că e mai stabilă decat plăcerea, deci durează mai mult de cateva secunde. Plăcerea poate, bineînţeles, să contribuie la fericire, dar cele două se pot exclude reciproc. De exemplu, poţi să simţi plăcere şi să te simţi vinovat în acelaşi timp. Şi-atunci, ioc fericire.
***
Fericirea e atunci cand faci mămăligă. Mămăligă cu (praf de) usturoi şi curry, branză şi smantană. Mămăliga trebuie amestecată continuu. Cam la fel şi cu fericirea, încet şi cu grijă.
Voi puteţi alege alt preparat. Sunt toate la fel oricum: ori că toci ceapă pană îţi dau lacrimile, ori că trebuie să spumezi supa (care-i faza cu asta?), ori că trebuie să întorci tava în cuptor. Atata vreme cat iese ceva comestibil din mana ta, eşti fericit. Dar asta depinde şi de cine degustă.
GG
No comments:
Post a Comment