Fidelio

Prima experienţă nu se uită niciodată. Aşa zice lumea, eu n-aş putea să confirm, stau prost cu memoria. Desigur, sunt cateva prime experienţe pe care mi le amintesc. Aş enumera aici: prima oară la teatru - nu reţin ce spectacol era, dar ştiu precis pentru ce actor m-am dus, prima oară la balet, "Spărgătorul de nuci", cand am rămas atat de impresionată incat am ţinut morţis să merg şi cu Honey, la un alt spectacol, "Lacul lebedelor" - un fiasco total, prima oară la un concert de muzică clasică... Exagerez, nu îmi amintesc deloc despre asta. Îmi aduc aminte de concertele ce-au urmat, unul cu Honey, clar, Rachmaninoff şi unul despre care am uitat tot, mai puţin că ne-am hlizit, pe tot parcursul concertului, pe seama broşelor mele şi că a ieşit o întreagă poveste despre cocoşelul obosit şi păsărica fericită. Evident, una din broşe reprezenta nişte înaripate. Au mai fost şi altele, dar nu s-a întamplat nimic semnificativ, aşa că le-am arhivat. Prima oară la un spectacol de dans contemporan, care m-a marcat pe vecie, motiv pentru care, uneori, urmăresc obsesiv, pe youtube, căci unde altundeva, tot felul de companii de dans şi tot felul de spectacole, unele mai suspecte decat altele. 

E limpede că trebuia să urmeze şi o primă oară la operă (paranteză rotundă: ce ascult acasă nu se pune). Spre deosebire de cele de mai sus, cu care am luat contact de pe la douăj' de ani, opera mi-a ieşit în cale doar acum, cand privirea mea trădează supliciul de a fi expusă la atatea lucruri fermecătoare şi angoasa că nu le pot cuprinde pe toate cu mintea şi cu sufletul. 

Cu alte cuvinte, despre operă nu pot să spun decat că mi-a frant inima, mi-a luat-o in palme şi-a terfelit-o pană m-a lăsat fără suflare. 

Trec adesea, în Salzburg, pe langă un magazin de...muzică, unde scrie pe geam: "It is cruel, you know, that music should be so beautiful...". 

GG