Tuesday, March 17, 2020

Jurnal din sihăstrie. Ziua 1

Din fericire, jobul meu se poate desfăşura şi de-acasă. Bine, se poate atata vreme cat nu se duce la vale economia şi lumea încă mai are bani pentru nişte obiceiuri pe care, personal, nu le încurajez. 

Prima zi a decurs foarte bine. Pun asta pe seama faptului că suntem toţi un pic surescitaţi acum de ce se întamplă, toţi fericiţi că avem posibilitatea să lucrăm remotely, că nu rămanem pe drumuri şi, în general, pentru că e ceva nou şi noul suscită mereu interes.

Nu a părut atat de dramatic că am fost singură, deşi mă uitam mereu ba în spate, ba in dreapta mea, să vorbesc cu cineva. Cateva zile cred că sunt suportabile, dar nu se ştie cat va ţine izolarea asta, deci nu vreau să mă gandesc cum va fi săptămana viitoare. 

De dimineaţă mi-a venit ideea să le scriu colegelor mele de echipă să ne bem cafeaua pe Skype. Întotdeauna ne începem ziua în bucătăria de la birou, ne punem la curent cu ce s-a întamplat în ziua anterioară (pentru că suntem 4 şi doar joia suntem toţi, altfel, combinaţii de cate 3) şi apoi trecem în revistă ce s-a mai petrecut în "lume". Ar fi fost ciudat să sărim peste etapa asta azi şi bine că n-am făcut-o. Am început lucrul mult mai optimiste.

Dintre avantajele zilei, las aici pentru amuzament, că am pus un "back in 5", ca să mă duc să bag rufele la spălat, altfel ratam săptămana asta. Cu ocazia asta am depistat şi cine îmi "fură" mie timpul alocat la maşina de spălat. Cu germana ei şi cu germana mea, mai mult germana din privirea mea - care a fost mult mai expresivă decat cuvintele cand am prins-o asupra faptului, am reuşit să transmit un tranşant "şi să nu se mai întample data viitoare!". Exagerez de dragul poveştii, of course. Suntem în post, pot să las amărata să spele şi ea.

Ce mi se pare intrigant e că, ştiind că trebuie să stau mai mult pe-acasă (mă rog, să evit contactul social), mi-am făcut un stoc mititel de alimente (pentru că nu mă dezmint, cand vreodată am avut eu mancare în frigider?) şi simt nevoia să mănanc non-stop, nu mă mai opresc. În alte condiţii, şi de-aş fi avut mancare, probabil mi-ar fi expirat. Fapt care mă sperie, pentru că, în ritmul ăsta, pană maine n-o să mai am nimic, deşi eu am calculat tot pentru 7 zile. 

Alte evenimente amuzante: am fost la magazinul din colţ să cumpăr ceva şi îşi puseseră, la tejghea, un geam din ăla ca la casierie la bancă. Evident, nenea manipula totul fără manuşi şi fără mască. Motiv pentru care, cand am ajuns acasă, fiindcă stau prost la capitolul dezinfectant, am spălat cu săpun tot mărunţişul primit ca rest. Credeţi c-am exagerat? :)


GG



No comments:

Post a Comment