Jurnal din sihăstrie. Ziua 10

Da, ziua 10. Doar nu vă aşteptaţi să scriu chiar în fiecare zi!?

Bine, m-ar fi mâncat să scriu, dar ar fi însemnat să vă fac victime ale crizelor de paranoia şi panică. Şi nu asta îşi doreşte autoarea pentru publicul cititor. Totul e roz. Cu picăţele, ca la carte.

Încă nu am innebunit...cred. Monologul interior era prezent şi înainte, deci nu sunt îngrijorată.

Lucrul online decurge bine. M-as putea obişnui şi pe termen mai lung. Oricum vorbim pe Skype zilnic. Se foloseşte video call-ul inclusiv pentru pauzele de ţigară, că doar n-o să te duci singur! Altfel te-ai lăsa de fumat :) În rest, te mai deconectezi, te mai enervezi, restartezi, clasicul "clear cache and cookies", o iei de la capăt. La final, toată lumea e fericită.

La supermarket nu mai e nebunie. Găseşti chiar şi hârtie igienică. Azi am fost la farmacie după aspirină şi paracetamol, să fie în casă. Cu ocazia asta, am găsit şi dezinfectant, în sfârşit, că simţeam că eram singura persoană de pe planetă care nu avea încă. Poţi cumpăra maxim 2 sticluţe. Am găsit chiar şi mânuşi. Măştile cred că sunt pending în toate farmaciile. Am văzut că au pus afiş pe uşă, ca să nu te mai oboseşti să întrebi. 

În rest, mănânc cum n-am mâncat niciodată şi mă simt vinovată. Nu pentru că o să mă îngraş, ci pentru că îmi apare, pe FB, constant, o postare despre "Yemen food crisis". Altfel, dimineaţa, de la 6 la 6:30, am program sportiv, deci nu cred că o să se vadă vreo diferenţă prea mare la cântar. În restul timpului citesc, mă uit la filme (mă inspir de aici), meditez şi încerc să mă concentrez şi pe germană. 

Totul decurge aproape normal. Sper că sunteţi bine toţi!

GG