Mediator idealist. Pentru că timpul are răbdare.

Zilele trecute am avut parte de o conversaţie absolut fascinantă cu un necunoscut. Telefonic, evident, nu vă speriaţi! A fost un maraton de schimb de idei halucinant şi, vorbind despre abisul lui Nietzsche, necunoscutul mi-a trimis un link către un test de personalitate. L-am primit cu oareşce scepticism, în primul rând pentru că era gratuit, în al doilea rând, pentru că de ce aş vrea să scormonesc în rahat, scuzaţi-mi franceza. Nu trebuie să-mi spună mie testul cum mă uit eu în abis... En fin, l-am făcut şi mi-a ieşit că am tipul de personalitate "Mediator". Şi cum, oricum, întreaga discuţie a pornit de la compatibilităţile în cuplu, am sărit cu cititul direct la capitolul "dragoste şi relaţii" :) Ce să şi faci?!

Mediators are dreamy idealists, and in the pursuit of the perfect relationship, this quality shows strongest. Never short on imagination, Mediators dream of the perfect relationship, forming an image of this pedestalled ideal that is their soul mate, playing and replaying scenarios in their heads of how things will be.

Continuarea nu e mai optimistă. Aşa m-a pus pe gânduri de-am anulat şi ora de germană ieri. Nu vă îngrijoraţi, mediatorii stau mai bine la celelalte capitole. Deci dacă nu aveţi cu ce să vă ocupaţi timpul în perioada asta, găsiţi testul aici: https://www.16personalities.com/.

GG

Ziua 25. Câteva gânduri

În timp ce trăgeam adânc dintr-o ţigară, pe balcon, mi-am dat seama care era lucrul care nu-mi dădea pace ieri. Domne, nu-mi plac draperiile pe care le-am moştenit odată cu apartamentul. Îmi strică tot fengshui-ul. Trebuie să le schimb urgent, de preferabil înainte de Paşte. Dar nu ştiu cum stă Amazon la capitolul "prime" zilele astea.

În altă ordine de idei, că vorbeam ieri despre citit şi despre identificat sau neidentificat cu personajele din cărţi, am citit de curând "Coliba Unchiului Tom", despre care toata viaţa am crezut că e scrisă de Twain, dar surpriză, nu e. Pot să vă spun clar că n-a existat nicio identificare acolo, cu toate astea am suferit şi-am jelit pentru fiecare personaj, iar dacă n-aţi citit-o, v-o recomand. Kindle-ul nu mi-a găsit una în română, deci a trebuit să dau testul de limbă în engleză. Şi-a fost un test, nu glumă! Oricum, foarte faină. 

Altfel, viaţa pe balcon e mirifică. Azi am petrecut iar vreo 3 ore citind şi contemplând la viaţă. E linişte în cartier. Undeva, în fundal, se auzeau ştirile, în germană, de la o vecină, apoi toate reclamele, apoi ceva muzică. Dar nu era deranjant, era ceva foarte departe, aproape ca într-un film. Să reţin, pentru mâine, că nu e okay totuşi să ies la 15:30, pentru că m-a pălit soarele rău de tot. Sau vinul. Una din două. Dar ţin să cred că soarele. Vinul era îndoit cu apă. Era mai mult apă practic. 

Azi am auzit, nu mai ştiu de la cine, că statele vecine nu recomandă turismul în Austria după ce trece criza, pe motiv că are, în perioada asta, o politică destul de lejeră cu privire la pandemie. Ce-i drept, şi mie mi se pare că toate restricţiile sunt mai mult cu titlu de recomandare. Mă rog, nu toate, dar se anunţă că o să se dea drumul încet, încet, la diverse servicii întru salvarea economiei, după sărbători. To be continued...

Mi-ar fi plăcut să am un televizor în perioada asta.

GG

Un fel de furie

Ieri am spălat geamurile de la sufragerie. Ştiu că vă doreaţi să aflaţi amănuntul ăsta şi îmi pare rău că am aşteptat o zi să vă povestesc. E important pentru mine să marchez aici acest detaliu pentru că e unul din acele lucruri (neaşteptate) care-ţi aduc un pic de claritate în viaţă. Serios dacă nu! Mă uit nonstop pe geam şi am impresia că, înainte, totul era obscur afară. Dintr-odată a intrat lumina. Şi realitatea.

Realitatea nu e tot timpul drăguţă. Dar dacă o percepi, măcar poţi încerca să o faci mai agreabilă. Motiv pentru care am spălat şi balconul. Apoi am scos un fotoliu de ratan afară. Vremea e prielnică pentru lâncezit în aer liber. Azi am stat vreo două ore, ghemuită în fotoliu, cu un pahar de vin şi cu o carte primită cadou de la Honey. Chiar trebuie să mă cunoască, dacă s-a gândit ea că mi-ar plăcea şi mie. M-a nimerit într-un mare fel. Fac, însă, un exerciţiu intens de a nu mai căuta similitudini cu personajele. Cineva a râs. Atât cât poţi arăta, în scris, că găseşti ceva amuzant. Şi realitatea m-a lovit brusc. Nu că ar fi prima oară, categoric, nu, dar acum m-am simţit...rău. Deci încerc să citesc doar pentru plăcerea de a citi, nu pentru că mi se pare că e pe sufletul meu fiindca mă identific cu vreun personaj. Ei, nu ştiu cât o să mă ţină, dar e ca un proiect de care mă agăţ. Nu-i ca şi cum pot face foarte multe lucruri în perioada asta.

Azi mi-am comandat şi măşti. Devin obligatorii în orice spaţiu public de săptămâna viitoare. Un chilipir! 7 bucăţi - 84 Euro. 

E ceva care nu-mi dă pace şi nu reuşesc să pun degetul pe bubă. Oricum, ce e important acum,  şi întotdeauna de fapt, e să fim sănătoşi. Şi sper, din nou, că sunteţi bine toţi!

GG