Vineri, 17 ianuarie. Mulţi colegi în concediu, echipă mică. Început de weekend, deci lumea are timp de pierdut în industria în care activez acum. Eu, singură (fără alţi şefi de echipă) şi răcită.
Surprinzător, doar a doua răceală de cand sunt aici. Toate tentativele de atac au fost contracarate cu Propolis, Vitamina D3 şi încă o chestie, care nu ştiu exact ce e, dar scrie pe cutie "Schlechtwetter", iar pentru mine e suficient.
Şi de data, toată săptămana a fost pe bază de Propolis. Vineri n-a fost o excepţie. Şi-uite aşa întrebările de la colegi curgeau, problemele veneau şi treceau, iar eu stăteam relaxată, le răspundeam tuturor, rezolvam cat puteam şi în niciun caz nu intram în panică. Aveam grijă şi de mine, cum vă puteţi imagina. La fiecare o ora şi jumatate, mai puneam, într-o linguriţă, 15-20 de picături de Propolis nealterat, căci, ahh, ador să simt cum mă arde pe gatlej!
Ora 2pm. Colegii sunt offline. Eu sunt mulţumită de cum a decurs ziua. Mă pregătesc să mai torn cateva picaturi de Propolis. Iau sticluţa, pun în linguriţă şi, nu ştiu cum îmi pică ochii pe instructiuni, c-am reuşit, în momentul ăla, să şi vărs pe puloverul alb tot conţinutul, căci ce văd eu acolo? 20 de picături, amestecate cu apă, de maxim 2 ori pe zi, 84% alcool.
Păi să nu rămai calm în condiţiile astea? :)
GG
No comments:
Post a Comment